În perioada 27 februarie 2024 – 30 noiembrie 2024, Muzeul Hărților implementează proiectul Restaurarea, consolidarea, extinderea și reorganizarea funcțională a clădirii Muzeului Hărților din București. Proiectul este finanțat de Institutul Național al Patrimoniului (INP), prin Timbrul Monumentelor Istorice (TMI) și reprezintă un prim pas pe care Muzeul Hărților îl face în vederea consolidării, restaurării clădirii și a refacerii expunerii permanente. Acest proiect răspunde obiectivelor prioritare ale INP pentru apelul TMI I-2024, respectiv scoaterea din pericol a monumentelor istorice periclitated și angajarea comunităților patrimoniale și a comunităților locale în protejarea monumentelor istorice.

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București reprezintă o instituție culturală unicat în peisajul muzeal românesc, dar și european. Situat pe strada Londra nr. 39, în Sectorul 1 al Capitalei, muzeul funcționează într-o clădire monument istoric, cod LMI: B-II-m-B-19094, inclusă în Lista Monumentelor Istorice din 2015. Proiectul Restaurarea, consolidarea, extinderea și reorganizarea funcțională a clădirii Muzeului Hărților a fost lansat cu scopul de a pregăti documentația necesară intervențiilor asupra acestei clădiri valoroase, dar și de a crește gradul de conștientizare a importanței patrimoniului construit în rândul publicului tânăr.

Despre clădirea muzeului: patrimoniu și arhitectură

Imobilul care adăpostește muzeul a fost identificat drept fosta Vilă Maria H. Kazazian, modificată în 1942 de arhitectul Emil Călinescu, prin transformarea unei construcții mai vechi realizate de arhitectul Toma T. Socolescu. Clădirea este un exemplu valoros de arhitectură neoromânească matură, cu influențe mediteraneene, gotic-hispanice și neo-mudéjar. Situată în zona istorică Parcelarea Bonaparte-Mora, clădirea contribuie la identitatea urbană a Bucureștiului și face parte dintr-un peisaj arhitectural cu echilibru remarcabil între spațiul construit și cel verde.

Astăzi, muzeul adăpostește o colecție de peste 1000 de piese valoroase – hărți vechi, atlase, gravuri și cărți rare. În viziunea echipei muzeului, nu doar colecția este valoroasă, ci și clădirea înseȟsi, considerată un veritabil „exponat”. Vizitatorii pot explora, astfel, două dimensiuni complementare ale patrimoniului: cel cartografic și cel arhitectural.

Scopul și obiectivele proiectului

Proiectul este implementat în perioada martie–noiembrie 2024, cu finanțare nerambursabilă solicitată pentru faza de proiectare DALI (Documentație de Avizare a Lucrărilor de Intervenție), incluzând toate studiile și cercetările necesare.

Scopul proiectului a fost conservarea patrimoniului național imobil și conștientizarea importanței acestuia în rândul tinerilor.

Obiective generale:

• Realizarea documentației tehnico-economice necesare conservării clădirii Muzeului Hărților;
• Creșterea gradului de conștientizare privind importanța patrimoniului construit în rândul publicului tânăr.

Obiective specifice:

• Elaborarea documentației și expertizei tehnice pentru conservarea, consolidarea, restaurarea și extinderea clădirii;
• Refuncționalizarea spațiilor muzeale conform cerințelor actuale;
• Realizarea a cel puțin 6 activități educative pentru copii despre patrimoniu;
• Implicarea a cel puțin 3 studenți în activități de documentare și practici de specialitate.

Dintre activitățile derulate amintim în mod particular pe cele destinate activităților educative și pe cele dedicate realizării studiilor și expertizelor DALI. Proiectul are o puternică component educativă, din dorința de a educa elevii în sensul grijei pentru patrimoniu construit și patrimoniu natural. Astfel, activitățile au fost organizate în parteneriat cu asociațiile De-a Arhitectura și Learning by Teaching, și au abordat teme precum arhitectura clădirii muzeului, biodiversitatea urbană și legătura dintre patrimoniul construit și natură. Atelierele au fost foarte apreciate de copii, cadre didactice și părinți și vor fi continuate în afara proiectului, cu sprijinul asociațiilor partenere.

Activitatea de realizare a studiilor și expertizelor a presupus colaborarea cu arhitecții firmei SPA Arhitectura și cu experți în diverse domenii. Studiile realizate au fost foarte complexe, fiind realizate o expertiză tehnică a structurii de rezistență, un set de analize de laborator si teste nedistructive, un studiu topografic, un studiu geotehnic, o expertiză pentru determinarea umidității, un studiu de expertiză biologică, un releveu de arhitectură, o cercetare de parament, un studiu de fundamentare istoric-arhitecturală și, nu în ultimul rând, un studiu al componentelor artistice.

Aceste studii, esențiale pentru elaborarea documentației tehnico-economice de tip DALI, reflectă nu doar complexitatea intervențiilor necesare asupra unui monument istoric, ci și angajamentul instituției de a asigura un viitor sustenabil și relevant pentru Muzeul Hărților, în acord cu standardele contemporane de conservare, funcționalitate și valorificare culturală.

Impactul proiectului

Prin acest proiect, muzeul a făcut un pas important spre restaurarea și modernizarea infrastructurii sale, dar și spre asumarea unui rol activ în educația pentru patrimoniu. Este un prim pas pe care Muzeul Hărților îl face în vederea consolidării și restaurării clădirii, precum și a refacerii expunerii permanente, într-o viziune integrată care pune în valoare atât patrimoniul construit, cât și pe cel cartografic. Clădirea muzeului este astăzi recunoscută nu doar ca un spațiu muzeal, ci ca un reper arhitectural care inspiră respect pentru istorie, cultură și mediu urban.

Atelierele educative au creat contexte relevante în care copiii și adolescenții au putut face conexiuni între patrimoniul construit și mediul natural, între arhitectură și comunitate. Includerea studenților în procesele tehnice a oferit nu doar experiență practică, ci și un exemplu de implicare activă a tinerilor în protejarea patrimoniului.

Concluzii

Proiectul de restaurare și reorganizare a clădirii Muzeului Hărților este un model de bună practică în domeniul protejării patrimoniului. El combină cercetarea tehnică cu educația culturală, implicarea comunității cu expertiza profesională, într-un demers coerent și sustenabil. Clădirea muzeului va beneficia, în urma acestor demersuri, de o restaurare responsabilă, iar publicul – mai ales cel tânăr – va avea la dispoziție un spațiu accesibil, relevant și inspirator.

Bibliografie selectivă

Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată
www.muzeulhartilor.ro – site-ul oficial al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi
Popa, Radu (coord.) (2012). Patrimoniul construit – între protejare și dezvoltare durabilă. București: Editura Simetria
Zamfir, Cristina (2020). Educația pentru patrimoniu în muzee. Modele și practici. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană
Institutul Național al Patrimoniului – www.patrimoniu.ro
De-a Arhitectura – www.de-a-arhitectura.ro
Learning by Teaching – www.learningbyteaching.ro
Ghigeanu, Mădălin (2022). Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească. București: Editura Vremea
Popescu, Dragoș; Brăcăcescu, Cristian (2023) – Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic, București: Editura Igloo Patrimoniu;
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) – www.uauim.ro